"Ridica-te!" Fiecare molecula din corp se revolta atunci cand dupa fiecare proiectare la sol ma ridic. Muschii sunt intr-o continua relaxare incordata, plamanii sunt ca doua motoare de avion la capacitate maxima, oasele ma dor, muschii ma dor, pielea ma doare, totul ma doare, tot corpul cerseste pentru o clipa de ragaz.
Capul imi vuieste, sala se invarte cu mine. Atac, sunt la pamant, ataca, il proiectez, trebuie sa ma misc cu tot corpul, orice greseala de a executa tehnica doar cu mainile este sortita esecului, trebuie sa execut miscarile din hara.
De as fi dormit mai mult de 5 ore pe noapte in ultimile saptamani, de nu ar fi trebuit sa conduc 10 ore, de nu ar fi fost antrenamentele istovitoare inainte de examen, poate ar fi fost mai usor, sau poate ca nu!
"Ridica-te!" Genunchiul stang incepe sa cedeze, orice contact cu solul inseamna durere. Timpul se scurge, mai bine de o ora. Ne oprim, ne aliniem, in fata noastra se aliniaza cei ce urmeaza sa fie examinati pentru nidan (2 dan). Doua minute de ragaz, acum sunt uke pentru nidan. Urmeaza acelasi ritm ametitor, timpul sta pe loc, durerea a devenit a doua natura, m-am obisnuit, cad si ma ridic mecanic, muschi, genunchi, articulatii nu mai conteaza, nici promovarea examenului nu mai conteaza, a disparut orice dorinta.
Nu stiu cat timp a mai trecut, nici nu mai are importanta, ne aliniem din nou, in spatele celor care au fost examinati pentru nidan, in fata lor se aliniaza cei care urmeaza sa fie examinati pentru sandan. Am cateva minute de ragaz pana primim "comanda de a intra in lupta" , urmeaza acelasi vartej, acelasi "joc de ping-pong", aceea "miscare" non stop.
"Ridica-te! Mintea misca corpul! Te ridici sau renunti la tot! Nu te mai plange ca nu ai fost odihnit, ca sensei te-a <<fezandat>> in timpul antrenamentelor, toate astea sunt scuze!"
Examenul se termina. Gi-urile s-au ingreunat din pricina transpiratiei, respiratia incepe sa revina la normal usor, usor, ma dor muschi pe care nu stiam ca ii am.
A fost mai mult decat un examen tehnic, a fost un test de vointa, un test in care am atins limitele si a trebuit sa le depasesc, un examen pentru care a trebuit sa muncesc din plin, o lupta cu mine! Daca ar fi sa exagerez as spune ca a fost cale de ispasire a pacatelor sau macar a unora dintre ele.
A fost genul de examen care la 35 de ani iti poate schimba sistemul de valori, care nu se incheie cu o rasuflare "uff, am trecut" ci care se incheie cu multe intrebari si cu obligatia de a persevera, de a te autodepasi, de a fi mai bun astazi decat ieri.
Dincolo de tehnica, de eficienta, Aikido este o arta martiala care te ajuta sa te redescoperi, sa te intelegi, sa iti descoperi limitele si sa treci peste ele. Nu este singura Cale, este cea aleasa de mine, insa pentru a o urma trebuie sa fii deschis la minte sa renunti la aroganta impusa de necunoastere, la acea nestiinta care te minte atat de frumos pentru a fi sigur pe tine, pentru a crede ca ceea ce faci e bine.
Cum stii daca acea Cale pe care ai ales-o este buna? Foarte simplu, fii cat mai aproape de sursa, de adevar caci adevarul este unul singur iar variantele lui nu fac decat sa induca in eroare. Smecherii gen haina care mi se potriveste nu fac decat sa ascunda dorinta propriului confort ori artele martiale si confortul ori complacerea nu fac casa buna.
Asa ca oricat de greu ti-ar fi si orice stil ai practica incarca sa fii cat mai aproape de sursa, nu fa compromisuri, nu gradele conteaza, nu sa ai e important ci sa stii si sa fii!
Ion STATE
Dojo Cho Aikido Aikikai Constanta
www.aiki.ro
